László Tőkés

László Tőkés face parte din vasta minoritate maghiară din România (1,5 milioane de oameni) localizată în principal în Transilvania şi în partea de vest a ţării.

Réjean Roy luându-i un interviu lui
László Tőkés în timpul unei misiuni secrete,
în martie 1989.
Transmiterea acelui interviu a forţat
mâna dictatorului român Nicolae Ceauşescu.

Tőkés a urmat paşii tatălui său şi a devenit preot reformat către sfârşitul anilor '70. La începutul anilor '80 a intrat pentru prima dată în vizorul Securităţii, când a fost denunţat că a scris la revista clandestină de limbă maghiară "Ellenpontok" (Puncte de vedere) care îl critica pe Nicolae Ceauşescu.

Tőkés era acum supravegheat cu mare atenţie de Securitate. Curând şi-a pierdut slujba de preot pentru că a vorbit în public despre starea precară a bisericilor şi mai ales despre lipsa de Biblii. A urmat o perioadă de doi ani în care a fost şomer, după care, datorită criticilor din vest, autorităţile române l-au numit în iunie 1986 preot adjunct sub Leo Peuker, la parohia reformată din Timişoara. Leo Peuker a murit în luna decembrie a aceluiaşi an, aşa că Tőkés a devenit automat pastorul respectivei parohii timişorene.

În cîteva luni comunitatea a crescut de la 30 la 400 de participanţi la slujbă. Tőkés şi-a folosit poziţia pentru a critica condiţiile grele din ţară, cum ar fi lipsa hranei şi a energiei, tratamentul discriminatoriu aplicat minorităţilor, precum şi închiderea şcolilor de limba maghiară şi omogenizarea lor cu cele de limba româna. De asemenea, el a criticat aspru planul lui Ceauşescu de distrugere a satelor, care urma să elimine mii de aşezări rurale, ducând la strămutarea întregii populaţii de la sate la oraşe. Satele constituiau o ultimă fortăreaţă a culturii minorităţii maghiare în timpul regimului comunist. Atunci când se ivea vreo posibilitate, Tőkés dădea interviuri pentru mediile occidentale. Astfel el a devenit unul din cei mai mari dizidenti ai ţării, găsind şi căi ingenioase de a transmite mesaje către occident. Toate acestea au culminat în 1989, când a fost intervievat în secret de cei doi canadieni. După ce au reuşit să păcălească Securitatea şi să scoată casetele din tară, interviul a fost difuzat pentru prima oară în Ungaria în luna iulie, putând astfel să fie vizionat şi de oamenii din vestul României.

Tőkés numeşte difuzarea acestui interviu "punctul de cotitură". Din cauza interviului, autorităţile române i-au dat o serie de ultimatumuri de a părăsi Biserica. Un ultim ordin îi cerea să-si părasească parohia până pe 15 decembrie al aceluiaşi an.

Tőkés a refuzat, iar enoriaşii au ieşit în stradă să-l apere de forţele armate şi de Securitate, declanşând astfel revoluţia română, care s-a întins repede în toată ţara.

Au murit aproximativ 1100 de oameni.

Tőkés a supravieţuit în ciuda faptului că a fost arestat, interogat şi bătut. Revoluţia a avut izbândă totală pe 25 decembrie, când Ceauşescu a fost executat.

Dupa revoluţie, Tőkés s-a implicat activ în politică, preocuparea lui principală fiind în continuare soarta minorităţii maghiare din România. De asemenea, el a devenit episcop.

În noiembrie 2007 Tőkés a devenit şi membru al Parlamentului European.